Ura. Minciuni. Prejudecati. Asta nu era ea.. Dar asta simtea. De ce se schimbase? In ce montru se transformase peste noapte? Nepasare. Ignoranta. Ignoranta, ii era cea mai buna prietena. Placerea ei cea mai mare era sa ii vada pe altii suferind, urland de durere. Dar motive pentru lucrul asta, nu erau. Pentru ce era ea asa rea? Era asa, pentru ca asta o facea fericita. Deci, era o scorpie. Insela. Mintea.Dar in sufletul ei sentimentele de ura si iubire se luptau.. Si ura castiga. Dar, sufletul ei nu avea nicio vina pentru toate planurile diabolice pe care le gandea capul. Sufletul era asa inofensiv.. neinteles.. insangerat. si mai presus de toate.. abandonat. Abandonat, da, asta era cuvantul. Abandonat chiar de corpul in sine. Credea ca e fericita. Dar nu era.. Atunci cand o durea, vroia sa planga, dar nu facea asta. "Nu, nu plang. Sunt prea puternica sa plang." Dar asta, era doar in capul ei. Defapt, nu era indeajuns de puternica incat sa fie abandonata sau lasata singura. La fiecare pas pe care il facea, ii era frica ca tot raul pe care l-a facut, sa nu se intoarca impotriva ei..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu